Spuneam aseară cuiva … “…bagă în seamă această reacție a ta, nu o mai băga sub preș…Crezi ca este din orgoliu?! ( m-a întrebat) … Nu, cred ca ai nevoie de o confirmare că ești utilă, bună…, de o recunoaștere… și cred că acolo o căutai. Întreabă-te de ce te-ai comportat așa…” … și după ce am închis telefonul m-am întrebat eu …ce m-a determinat să spun asta (???!!!) Prietena mea era într-o situație în care, categoric, ar fi dorit să-și schimbe comportamentul pe care îl avusese, deja. Ce recunoscusem în ea ? Căci nu poți recunoaște la alții dacă nu ai văzut mai întâi la tine. Da, era ea … vulnerabilitatea.
Mulți (majoritatea) dintre noi nu ne acceptăm vulnerabilitatea pentru că ne scoate în față comportamente care nu corespund cu cine am vrea noi să fim, de fapt, dar dacă ne însoțim cu vulnerabilitatea și o acceptam ca și partenerul nostru pe drumul către cine vrem noi să fim, vom experimenta un puternic sentiment de încredere și autenticitate.
Mai tot timpul, vulnerabilitatea este asociată cu slăbiciunea, rușinea, teama, rănirea, când, de fapt, vulnerabilitatea este cea mai mare putere a noastră.
Vulnerabilitatea noastră EXISTĂ și, mai mult de atât, nu există persoane care să nu fie vulnerabile. Ne-am născut vulnerabili și așa am fost toată copilăria. Vulnerabilitatea este ca și o componentă a corpului nostru uman, chiar dacă noi nu vrem să o vedem și nici să o arătam altora.
Sa iți recunoști și să iți accepți vulnerabilitate este un adevărat act de curaj, deoarece trebuie să te contopești cu sinele tău autentic, în loc să te ascunzi în spatele unor ziduri pentru a-i păcăli pe ceilalți și, în special, pe tine.
De asemenea, a-ți recunoaște vulnerabilitatea este un pas important al autocunoașterii și, implicit, al dezvoltării personale. Este la fel de important ca și când te-ai împrieteni cu mintea ta.
Brené Brown afirma : “Da, sunt imperfectă, vulnerabilă și uneori îmi e frică, dar asta nu schimbă faptul că sunt curajoasă, demnă de iubire și apartenență.”
Acum, uită-te în oglindă și spune-ți tu ție toate acestea. Încearcă, și vei experimenta amalgamul de stări pe care ți-l dă această auto-împuternicire. Repetă, și vei descoperii echilibrul din interiorul tău.
Ca să iți vindeci punctele slabe ai nevoie de un proces de auto-examinare pe care îl poți face doar când iți recunoști vulnerabilitatea. Până atunci, totul va fi doar teorie și nu vei înțelege cum să reconstruiești propriul puzzle din interiorul tău.
Începe să faci pași mici spre a deveni confortabil cu vulnerabilitatea ta. Când simți că ești copleșit și nu mai deții controlul, orientează-te către senzațiile din corpul tău și dă-le voie să existe, nu le înăbuși. Când te întrebi ce cred alții despre tine, fii convins că majoritatea oamenilor sunt concentrați pe propriile lupte interne, nu pe tine. De asemenea fii convins ca reacțiile lor se bazează pe ceea ce simt și percep ei, nu pe ceea ce ești sau cine ești TU.
Îndrăznește să fii vulnerabil, îndrăznește să fii cu adevărat TU și nu uita “Nu există o fatalitate exterioară, dar există o fatalitate interioară. Vine o clipă în care descoperi că ești vulnerabil și atunci erorile te îmbie ca o amețeală” – Antoine de Saint Exupery
Dacă ți-a plăcut articolul și îți este de folos, abonează-te la newsletter-ul nostru și vei avea noutățile direct în e-mailul tău.
